După Ion Creangă

POVESTEA
POVEȘTILOR

Povestea Poveștilor, capodoperă a literaturii erotice neaoșe; varianta contemporaneizată – omagiu – din 1980, a regretatului Mircea Nedelciu; încă 2-3 pagini ale iconoclastului erudit și ieșean Luca Pițu; câteva rânduri din Istoria Literaturii a lui Călinescu + 4 cântece ale Adei Milea… și Teatrul TANDEM din Piatra Neamț a avut materialul necesar pentru a reuși unul dintre cele mai bune spectacole de café-teatru din Romania. Dramatizarea acestor texte, la prima (și la a doua!) vedere nedramatizabile, punerea originală în scenă și – cu siguranță nu în ultimă instanță – performanța actoricească a „supradotatei“ protagoniste, Maria Hibovski, recomandă spectacolul atât publicului cât și cronicarilor de specialitate.

Publicul este prezent în număr mare (la Green a fost invitat tocmai de aceea de 7 ori până acum). Dar cronicarii – a căror meserie s-ar părea că este tocmai aceea de a identifica spectacole și de a se exprima asupra a ceea ce au văzut – lipsesc aproape cu desăvârșire. Trupa „arde“ să joace. Dar cum să fie ceruți, invitați mai des în spații de joc – condiție esențială pentru o companie teatrală fără „scenă“ proprie – dacă jurnaliștii de specialitate nu-și găsesc timp pentru „micii“ independenți. În pofida acestui „con de umbră“ nemeritat, Povestea… este invitată la Festivalul Atelier din Baia Mare, la Underground-ul din Arad, la Satu Mare, va reveni și la Green…

Invit publicul să caute spectacolul și să îl vizioneze. Invit cronicarii să facă același lucru. Iar de nu, să urmărească din afară traseul ascendent al acestui spectacol și al actriței Maria Hibovski, chiar în pofida indiferenței neprofesioniste…

VOICU RĂDESCUPovestea Pulei in teatru. Cronica?

POVESTEA POVEȘTILOR

Povestea poveştilor – spectacoluleste o încercare de a schimba ceva în receptor, de a-l determina pe spectator să accepte şi să manifeste acelaşi spirit liber cu care a creat şi a acţionat Creangă. Nimic mai mult, dar greu de înfăptuit!
Acţiunea e simplă: se înregistrează pentru televiziune secvenţe din cunoscuta  poveste a lui Creangă şi din mai puţin cunoscuta poveste a lui Mircea Nedelciu (un omagiu al celei  dintâi). Un spectacol despre sărăcia dintotdeauna a românului simplu, sexul nefiind decât un pretext.

TEATRU, TEATRU, TEATRU…

  • FLASH (1). În afară de foarte interesanta „creaţie colectivă” care a deschis Festivalul – „OO!” în regia lui Alexandru Dabija (care poate fi socotită numai la „Regalul teatral”, deoarece aparţine gazdelor) – tot în timpul săptămânii trecute Ion Creangă a mai fost jucat şi la Barul „Tonic” din Piatra Neamţ, în off care va să zică. Când am aflat că este vorba despre „Povestea poveştilor”, am avut destule îndoieli asupra modalităţii prin care un asemenea text ar putea fi transpus scenic. Totuşi, imaginaţia lui Gheorghe Hibovski a reuşit să forţeze limitele convenţiei şi să împingă peste „rampă” textul humuleşteanului şi pe cel al lui Mircea Nedelciu (parafrază târzie şi actualizată), folosind o diversitate de mijloace (scenografia lui Laurenţiu Dimişcă şi Petru Diaconu, dans, cântece, recuzită, interacţiune cu publicul, chitara live a lui Iulian Stoica etc.). Pe scurt, interpreţii spectacolului realizat de Teatrul Tandem din Piatra-Neamţ (Gheorghe şi Maria Hibovski, plus Loredana Grigoriu de la TT) au reuşit să pună în mişcare o poveste care, iniţial, părea fără virtuţi dramatice, pe de o parte. Iar pe de altă parte, apropo de chestiunea textului, constat acum, cand scriu şi după ce am văzut / ascultat şi „Fotografii explicite” de Mark Ravenhill (spectacol prezentat în Festival de studenţii de la UNATC Bucureşti), că bătrânul Creangă ştie ce spune / scrie când se referă la organul sexual masculin, în timp ce cuvântul cu pricina, rostit de personajele embrionare ale englezului, sună cumplit a go!! Cum sună, câteodată, şi în undergroundul de imitaţie / de consum? din România…
EMIL NICOLAE

© Copyright - Teatrul Tandem