după Vasile Alecsandri

GROTESQUE

avem di tăti

Alecsandri reloaded

 Dinamic, expresiv şi provo­cator – ultimul spectacol (pre­miera a avut loc în weekendul trecut, în sala studio a Bi­bliotecii Judetene „G. T. Ki­rileanu” din Piatra-Neamţ) produs de Teatrul Tandem & Teatrul de Joacă. Titlul „Grotesque” defineşte exact natura discursului scenic, cu precizarea că tuşa satirică şi accentele comice, plus muzica (Vlaicu Golcea) şi dansul, relaxează cumva mesajul com­pact-disconfortabil despre lumea în care trăim.

Căci prima şi marea sur­priză a spectacolului (scena­riul, scenografia şi regia: Gheorghe Hibovski) e aceea că-l scoate pe V. Alecsandri din bibliotecă şi ni-l prezintă ca pe un mare vizionar, care a scris încă la jumătatea secolului XIX despre ceea ce ni se întâmplă azi (v. „Cânticele cornice” şi altele, în vol. „Teatru. I”, 1852). Ne-am obişnuit să-l invocăm pe I. L. Caragiale, pe bună dreptate, ori de câte ori ne nemulţumeşte ceva. Dar „sămânţa”, unele „tipuri” şi „tendinţe” erau deja la Alec­sandri (cum au demonstrat istoricii literari), ba chiar şi la D. Cantemir. Decupate, mon­tate şi comentate cu inteligenţă de Gh. Hibovski, fragmentele scriitorului paşoptist (nu e omis „Dicţionarul grotesc”) alcătu­iesc un scenariu pe măsura actualităţii în care ne aflăm.

A doua surpriză este asam­blarea baladei „Mioriţa” (vari­anta „canonică” aparţine tot lui V. Alecsandri) în spectacol, curajos, câteodată parodic, dar nuanţat. Sigur că poate să contrarieze această abordare, chiar după numeroasele discuţii şi dispute referitoare la „mioritismul” psihologiei romanului. La un moment dat, pare că şi regizorul s-a speriat şi a „întors-o” către lirismul con­sacrat, dar nu a renunţat la finalul dramatic cu uciderea lui Barbu Lăutaru (a artistului, în general?).

Traves­tiuri – roluri / ipostaze – mascu­line (căci bărbaţii au făcut ca lumea să arate aşa cum o vedem, nu?!), pe Maria Hibovski o ştim – tempera­mentală, cu un bun control al corpului şi al vocii, cu simţire şi talent muzical, spontană în momentele interactive cu pu­blicul etc.

Evident, la toate „butoanele” spectacolului stă Gh. Hibovski, (care a gândit un decor eficient, „consumist”, conform universului cotidian „umflat” de false valori), dovedind încă o dată că este un profesionist bine familiarizat cu articulaţiile teatrului.

(Interesantă ideea de a proiecta, în holul bibliotecii, imagini din pregătirea specta­colului – fotografii de Ovidiu Cotoi.)

EMIL NICOLAE

Actualitatea grotescului

Puţine dintre trupele independente – care încearcă să ofere o alternativă dinamizatoare vieţii teatrale şi, cel puţin în intenţie, înnoitoare din perspectiva artei spectacolului şi a relaţiei cu publicul – reuşesc să reziste şi să fie cu adevărat fermenţi de luat în seamă. Printre acestea se află şi Tandem de la Piatra Neamţ, teatrul de familie al soţilor Gheorghe şi Maria Hibovski, ambii absolvenţi ai Facultăţii de Teatru din Iaşi. Buni profesionişti şi animaţi de o pasiune nedezminţită, talentaţi şi cu o excelentă disponibilitate pentru teatru, ei realizează spectacole bune, moderne, nonconformiste, în spaţii neconvenţionale, pe care le poartă în lungi turnee prin ţară în căruţa lui Thespis (convertită în automobil). Despre unele dintre acestea (Sperietoarea – pe un scenariu original bazat pe texte folclorice şi Omul pubelă – teatru descompus, după Matei Vişniec) am scris comentarii critice favorabile subliniindu-le originalitatea concepţiei, a viziunii scenaristice şi regizorale, precum şi valoarea interpretării actoriceşti. E greu să spun al cui merit era mai mare în realizarea acestor spectacole: al lui Gheorghe Hibovski care le-a gândit şi le-a ridicat pe verticala scenei sau al Mariei – principala lor interpretă. De fapt, cred că nici n-ar trebui să pun problema în felul acesta, căci ei formează un tandem organic de gândire şi realizare; scenaristul şi regizorul concepe şi realizează scenic având permanent în vedere polivalenţa talentului şi disponibilităţilor actriţei, iar aceasta dă expresie gândului creator al scenaristului şi regizorului.

Au mai fost şi alte spectacole – unele destinate copiilor şi puse sub genericul Teatru de joacă. Colaborarea constantă cu Biblioteca judeţeană din Piatra Neamţ a dus la o anume stabilitate a inimoasei trupe prin organizarea unui mini-spaţiu specializat pentru teatru – o sală intimă şi o mică scenă cu dotări minime dar suficiente oricărei iniţiative inteligente. Aici am văzut, la jumătatea lunii octombrie, un foarte agreabil spectacol, Grotesque, destinat mai ales spectatorilor maturi (de altfel, aceştia au umplut sala în seara premierei). Gheorghe Hibovski a realizat un scenariu pe texte de Vasile Alecsandri, în special pe baza unor cânticele comice (Clevetici, ultra-demagogul, Mama Angheluşa, Nemulţumitul), dar şi a altor texte (Dicţionar grotesc, Cucoana Chiriţa în balon, etc.). Deşi în celebra sa Istorie a literaturii… G. Călinescu afirma că aceste texte nu mai sunt de niciun interes, scenaristul şi regizorul le-a descoperit caratul de rezistenţă şi de actualitate, punându-le în relaţie directă cu realităţile politice ale prezentului. Clevetici, mai ales, pare desprins din aceste realităţi şi spectatorii le-au acordat atenţie şi i-au biciuit cu râsul lor tocmai din această perspectivă. Grotescul caracterelor şi al situaţiilor devenea adevărata substanţă a spectacolului tocmai prin consonanţa cu ceea ce auzim şi vedem zilnic în mediile politice româneşti – de unde şi priza imediată pe care spectacolul a dovedit că o are la un public agasat şi stresat de evenimente şi de oamenii politici care le produc.

Două actori susţin întreaga desfăşurare a spectacolului: Maria Hibovski şi Gheorghe Hibovski; ei sunt şi prezentatori, şi cântăreţi, şi dansatori şi interpreții personajelor (unele în travesti). O aleasă putere de caracterizare, în cheie grotescă, are mai ales Maria Hibovski, realizând măşti de o mare diversitate, pe care le diferenţiază şi le personalizează prin voce, atitudine, mimică, mişcare de ales efect comic. Polivalenţa ei interpretativă este remarcabilă. Unitar în concepţie şi perforant în intenţiile sale de actualitate, spectacolul Grotesque are şansa unei existenţe îndelungate.

ȘTEFAN OPREARevista TEATRUL AZI

© Copyright - Teatrul Tandem